Udrisoaia si Potmolosu

Pe cand aveam 15-16 ani, impreuna cu gasca de la bloc, ne duceam cu predilectie sa pescuim in doua balti tare dragi noua. Treceam cu primul bac (5) apoi scoteam tenisii si alergam prin iarba plina de roua. Radeam ca nebunii ca doar de, nu aveam job,colesterol si niscaiva hiperaciditate. Ceva mai tarziu am avut si biciclete Pegas, dar intotdeauna imi voi aminti cu drag pajistea uda, mangaiata de primele raze….

Udrisoaia imi placea in mod deosebit…nufarii erau peste tot flancati de jur imprejur de papura. Libelule (elicoptere, cum le spuneam noi) pasarele si ca sa revin la subiect – mult mult caras 🙂

Nu se putea pescui de pe mal, cei temerari intrau pana la brau cu riscul phuuu al lipitorilor 🙁 Noi faceam altceva : construiam cahule din papura, legate frumusel cu sfoara. Imi amintesc ca partea din fata o ridicam asa cum vazusem noi prin filme la indieni. Ne urcam pe cahule cu doua paini, o sacosa din plastic, cate o undita din bambus (la mare cautare atunci) si cate o sticla cu apa. De multe ori beam din balta, dintre nuferi 😛 goneam doar broastele 😛

Momeala era, desigur, miez de paine facut bibiloaie sau cum s-or numi si foarte rar rame. De multe ori acea sacosa (de un leu,cum era pe vremuri) se umplea in primele doua trei ore si eram nevoiti sa iesim la mal dupa alta. Eu faceam echipa intotdeauna cu frate-miu Nutu si reuseam sa o disperam pe mama cu atata peste de curatat 😀

De multe ori ne fugareau zdrahonii de zaclaeni ,nu pentru peste ci pentru lucrurile pe care le mai caram dupa noi : un briceag, poate ceasul de la mana, batul de bambus , poate chibrituri cu toate ca nu-mi amintesc sa fi fumat pe vremea aia cineva din grup 😮 😛

Au trecut 25 de ani de atunci, prietenii mei au albit, au copii care le vin pana la umar, unii s-au prapadit, de altii nu mai stiu nimic. Cand ne mai gasim, daca cineva rosteste Udrisoaia, revad pentru cateva secunde pustanii de altadata.

Leave a Reply