Lucian Spahiu, Constanta

Trebuie sa recunosc, sunt mai neexperimentat si mai putin intelelept decat cei de aici si in aceeasi idee trebuie sa recunosc ca intr-adevar malurile nu mai sunt aceleasi,fac o comparatie intre zilele noastre si acum 20 de ani ,cam atunci am pus mana prima data pe un “piper” ce-i drept,nu stuf ca altii,am avut putin noroc.
Am trecut de valul tineretii ca sa zic asa,am uitat cluburile si zilele interminabile pe plaja,escapadele la Costinesti si gagici la fiecare colt de strada. Sunt aproape familist si ca orice familist am inceput sa fac din pescuit mai mult de un hobby,este momentan singura metoda de relaxare adevarata ramasa.
Dupa cum multa lume zice “multi pescari dom’le,alta data nu era asa”,adevarat acum a devenit o metoda de a-ti etala nivelul social{banii mai exact,masina ,corturile si barcile boxele cu manele si femeile eventual} lucru care l am urat de cand umblam prin cluburi.
Tin minte ca am plans multe zile pe la fereastra la 5 diminetza cand veneau tovarasii de pescuit ai tatalui meu sa-l ia si eu ramaneam iar acasa in ciuda promisiunilor de cu seara,dar zilele acelea sunt acum doar amintiri pentru ca a ajuns elevul sa-si invete profesorul,ca si zilele de pescuit pe malul apei unde nu erau foarte multe masini ci mai multe biciclete,zile in care cea mai tare momeala era rama rosie fidelutza sau o mamaliga cu dude si esentza de vanilie si cele mai performante scule erau “rusoaicele”de fibra si o mare fixa de vreo 7 m adusa de unchiul meu, lu tata, din tari mult mai vestice decat noi…
Erau o gasca adevarata atunci,eu eram singurul junior,nimeni nu avea un copil cu el ,tata era singuru cu plodu dupa el,era bine insa aveam mai multi profesori si uite ca am invat ceva pana la urma. Erau multi atunci ei cei batrani din toate tipurile de pescari,era mos andrei D-zeu sa-l ierte cel mai tacut si cel mai intelept zic eu,cu snagoava in coltul gurii fumegand si cu ochii pe “pasarica” cu care executa cate o taranca la juma de kil la fiecare 3 min,era si nea aurica cofetar iscusit la amfiteatru,D-zeu sa-l ierte si pe el ca s-a dus devreme ager ca un pescarus pe stancile de pe insula de pe tashaul rupe gura la caras si crap tot pe sistemu’ “pasarica” ,nu tre sa-l uitam nici pe mocanu ,unchiul meu cel ce ma lua sub aripa lui la peste,numa’ pe crap mare el era si bineinteles tata,profesor la fixa de 7 m, 9kg ten mare record atunci. Mai erau aici si cei cu care acum mai mergem am ramas putini dar uniti si speram sa mai fie de acum inainte multe aventuri pe care eu unul le astept cu acelasi entuziasm de acum 20 de ani chiar daca malul nu-i acelasi…

Leave a Reply