Când poți să spui că ești bogat

elicopter-150x150Din punct de vedere material e simplu. Trebuie să ai elicopter, proprietăți pe toate continentele, o mânăstire privată care adăpostește obiecte de artă în valoare de cel puțin 200 de milioane de USD, domeniu pentru vânătoare și mărunțișuri gen avion, yacht, etc.

Cu starea de starea de spirit e mult mai complicat. Ca să te ia lumea în serios când spui că ești bogat trebuie să:

– te prefaci surprins că soția ta a câștigat titlul Mrs. World (deși lumea spune că juriul a votat cu pistolul la cap)
– crezi că viața poate să fie la fel de frumoasă în Rusia ca și în occident
– îl citezi pe Putin ca pe un prieten apropiat
– te rogi la o icoană cu sfântul preferat al afaceriștilor
– mergi la vânătoare pentru că oricum sunt prea multe animale sălbatice. Vânătoare este impropriu spus pentru că tu stai într-un adăpost încălzit în timp ce bodyguarzii aduc vânatul în dreptul geamului.
– crezi că plata taxelor este un obicei stupid american

Și întrebările de final:

În România exista vreun om bogat?
Cine este bogat? Unul ca el sau Stephen Hawking?

Invatam la lampa,dar lumea era a noastra

Habar n-am cum s-a nimerit, dar intre prietenii cu care mi-am petrecut adolescenta nu era nici o fata. Nu,nu ar fi vorba ca tot poporul masculin a stat cu gura bine inchisa…nu,pur si simplu diferenta de varsta…ori mai sarite de 20 de ani, ori mai mici de 10 🙂 Asa ca nu duceam lipsa in a alcatui doua echipe de fotbal,sapte pietre,oina, de-a v-ati ascunselea, cartonase si ce D-zeu mai jucam noi. De pescuit nu mai vorbesc, sau mai degraba, aici vroiam sa ajung. Ne dadusem porecle care mai de care : Broscoiu, Chicken, Gunoi, Lala, Blondu, Calu, Tuti, Moartea =))
Tipu’ cu ultima porecla era un tanar siderurgist…si cum venea el de la cocsochimica, stiti, avea meseria aia boiereasca cu butonu’ si saritul lopetii in brate, unul din baietii din generatia sarita de 20 ani, striga dupa el ceva de genu: bah,tu parca esti Moartea mah! Normal, nu i se mai vedeau decat dintii si ochii 😛

Eii, dar el si fratele lui Costica erau cei mai tari cand venea vorba de pescuit. Parintii lor aveau o cosmelie si o barca pe malul Siretului. Da,era o vreme cand Siretul mai avea si peste 🙁 Baietii erau magistrali…plecau cu barca si venea cu atat peste de noi restul, beleam ochii ca la o minune. Fara plase, aveau un simt al lor aparte. Mult mai tarziu, cu Costica am fost o tura in Delta, la mila 23. S-a asezat pe doua pietre cracanate si a inceput sa scoata : salau, somn, avat… Eu am prins, tot pe acele pietre, niste soare de nu am mai putut sa ma ridic. Asa ca, m-a carat in carca pana la cort, unde am si ramas restul expeditiei….